Pagină din Jurnal - 25.03.2006

Simt doar adierea vântului, mă-nfioară, e plăcut... Aud doar valurile, aceeași repetată mișcare, și parcă vor să-mi spună ceva, să-mi șoptească, dar în același timp să strige. Incertitudinea mă pune pe gânduri... aș vrea să știu, să cunosc, să pătrund, să descopăr. Singurul lucru cert pe care-l descoper este să am rabdare, cuvântul cheie <răbdare>.


Marea îmi este mentor. Stau și o privesc, în întreaga ei imensitate, sublim și miraculos este sentimentul ce mă inundă. Gândurile îmi devin nelimitate, îmi apar în minte nenumărate cuvinte, sentimente, trăiri, simțurile îmi sunt din ce in ce mai diversificate, mai numeroase și pur și simplu minunate.

Trăiesc acest moment ca și cum ar fi primul, simt ca și cum mă nasc din nou, și chiar ultimul, știu că nu există de fapt sfârșit.