Sublim

În adâncuri Miresemele-mi par a fi

Ca niște esențe de Lumină Divină

Și stele de Magie pură cad lin dar înțepat

Nu văd culori mereu, dar văd când este Soare

Si greu e când e întuneric fără Lună.

Și stelele clipesc ca licuricii din Povești și Basme

Ce fascinează al nostru Copil interior

Dar când vreau să le chem și să-mi vorbească

Aștept și tot aștept, dar am Răbdare, răspund mai greu.

Iar când Luna apare, ca o Anchoră spre tot ce e Deplin,

Mă deschid spre ea, respir Profund și-i spun tot ce în Suflet țin

Cântarea ei, mireasma nopții și Sunete ce mă duc...

Spre mare, spre deșert, spre soare,

Sub pământ, spre culmi gigante, spre Sublim.