Suflet
blând, privind departe...
Profunzimi
adânci, speranță reânviată.
A ta
lume plină de finețe, de șoapte și vise,
De beatitudine, reverie, și de bucurii mărunte.
Simte a ta ardoare, n-o lăsa nicicând să piară,
Cu mai mult curaj, și o inimă mare.
Fie-ți vocea ca prima rază de soare după nori și ploaie,
Iar
dansul vieții tale, să-nflorească și înalțe, plin de grație.
Acea flacără arzătoare ce tot în jur purifică, purifică.
Pășește
mai profund, iluzie este a ta frică.
Lăsându-te
căzând în brațele spiritului tău infinit
A ta
scânteie pură, e un plan Divin.
No comments:
Post a Comment